"    Știi …m-a întrebat timpul de tine și n-am știut ce să-i răspund. As fi vrut să-i spun că am pus punct şi că am lămurit trecutul dar asta însemna să-l mint. Adevarul e că mi-ai intrat atât de adânc în suflet încât nici dacă aș vrea nu aș mai putea să te scot. Şi știi cât de mult doare? E asemenea unei agonii care nu se mai sfârșește. Simt cum îmi pierd suflul cu fiecare bătaie a inimii.Am renunțat să-mi mai ascult sufletul, iar cu timpul și el s-a obișnuit cu indiferența asta a mea. În fond e singura soluție. Dacă tot nu te pot uita și nu te pot scoate din trup, măcar încerc să mă obișnuiesc cu durerea. Uneori aș vrea să te mai am preț de câteva secunde, să fug in brațele alea care au totul deși nu au nimic, să am parte de sărutul ăla pe care nu mi l-ai furat niciodată …dar ...
    Da . Iubirea doare… și încă cum. O știu și eu, o știi și tu… cam în aceeași măsură. Atunci când decizi să primești dragostea la tine în suflet îți asumi riscul de a fi rănit, de a răni şi de a rămâne cu un gust amar . "