Sufletul din mine

      Un zambet in pas de vals , spre astrele ce chibzuiesc cu greutate o grimasa . Cerul de un bleo deschis , se pierde inspre un stol de himere ...si vise frumos inchipuite . Am aproape 18 ani , dar nu ma simt . Stiu ca trebuie sa fiu acolo pentru a fi in stare sa trec cu brio examenul de conducere , si mai stiu ca trebuie sa fiu stapana pe propriile emotii , dar cum ? Cum as putea sa fiu stapana pe mine , cand camera se invarte cu mine , iar ochii imi sclipesc aiurea la ganduri trecatoare . 
     Off , ce nu as mai da sa fiu din nou un copil , fara probleme cotidiene ce se aduna odata cu varsta ; fara sentimente de trasaturi negative ; fara sa zambesc fals , doar ca sa par fericita in ochii celor ce ma iubesc . Adevarul este ca ma simt constransa de prea multe . Majoritatea incearca sa ma ajute , dar oare au incercat sa ma inteleaga ?! Oare au fost in stare sa se puna in propria mea piele ?! Hmm..nu cred ..ca poate nu au stiut cum e sa fii intre pamant si iad ; intre lacrima si zambet ; intre renuntare si nepasare . Ii inteleg , daca as fi in propriul meu gand as ignora orice alta emotie negativa , ce imi aduce deseori o stare de nervi circumspecta ...dar este strict necesara ..vointa de a trece peste tot si toate . O viata avem , o viata suntem umani ..si poate ca dincolo ne va fi mai greu ....sau mai usor , dar trebuie sa constientizam ca suntem firi sensibile , uneori cu caractere de piatra , alteori firi superficiale si mincinoase cu noi insine . 
    Mi-as dori ...multe , ca oricare adolescenta , dar sunt capabila sa imi dau seama si singura de consecinte , chiar daca deseori nu fac nimic in legatura cu asta . Gresesc , dar ma ridic . Plang , dar totusi rad . Zambesc , dar totusi sunt trista . Aparentele inseala , viata inseala , firea umana inseala . Si totusi am un defect mare din fabrica ...urasc sa mint si sa insel . Prefer sa stau in lumea mea nemuritor si rece ...prefer sa ignor decat sa ascund , prefer sa tac si sa-mi aplec privirea . Incapatanata sunt destul , sensibila din cale afara , dar tot om ! Nu ma inteleg pe mine , niciodata nu am stiut sa aleg ce este bun pentru rationamentul meu ...dar am ales mereu cu inima si poate de asta ...am clacat de nenumarate ori , dar imi asum greselile , pentru ca au fost ale mele si nu ale altcuiva .  
    Constienta de atatea amanunte , dar nici cand sa fac ceva cu adevarat bun pentru mine . Poate sunt prea egoista cu persoana mea ..si ma incapatanez sa tin langa mine dulci himere ...sau poate ca asa  a fost sa fie . Intr-o buna zi ..voi afla raspunsul intrebarilor mele si atunci voi fi capabila sa ma inteleg pe deplin .