Monolog cu mine insami !

   Si spune-mi ..de ce te iubesc ? Propriul monolog ma face sa tresar de nedumerire. Uneori stau si ma gandesc cat de mult m-am putut schimba , cat de mult m-ai schimbat tu . Ai incercat sa imi fie bine , pe cat se poate . Sa revin la realitate ..dar nu ma stii deja ?! Nu ma cunosti ?! Hmm ..stii ca nu ma descurc sa pun lumea la picioare ..stii ca sunt inca o copila intr-un glob de cristal . Inca atat de sfioasa , si atat de copilaroasa uneori , dar nu am ce sa schimb . Inca am impresia ca lucrurile se vor schimba , asa sunt eu . Nedumerita deseori , atat de incapatanata si orgolioasa cand amanuntele nu imi sunt pe plac . 
   Tu m-ai invatat sa iubesc cu adevarat , m-ai tinut in bratele tale si nu mi-ai dat drumul , desi poate ar fi fost nevoie . Poate nu mi-ar fi trebuit nimic , poate nu as fi cerut sa tii la mine , daca nu m-as fi atasat atat de tare de vocea ta . In fiecare seara stau si ma gandesc aiurea , cu privirea inmarmurita pe fereastra de gheata , unde fulgi mici valseaza pe un cantec mut . Stau si ...ma inlantui de al tau parfum . Esti tot ce mi-as fi dorit , tot ce imi doresc in acest prezent incert . Pentru ca tot ce cladesti tu , pentru mine este confuzie . De multe ori am plecat , dar sufletul m-a adus inapoi , chiar daca imi doream sau nu. Aveam nevoie de pauze lungi , in care sa imi revin complet , unde lacrimile si tipetele parcurgeau drumuri grele pana la ratiune . Dar poate mereu am fost asa , un copil intr-o lume a adultilor . Poate ca am sperat la mai bine , cand de fapt era ok asa . Poate nu m-am multumit cu ce aveam , dar inauntrul meu stiam ca nu era totul cum imi doream . M-am obisnuit cu acest lucru , dar nu inseamna ca nu ma mai doare . Cand esti adolescent lumea ti se aseaza la picioare , se apleaca anevoie spre un curs al  vietii incert , sugrumat de fericire si tristete . Un slalom efemer intre ura si iubire , libertate si restrictii . Am invatat ca nu tot ce pare frumos , este si real . Am invatat ca nu tot ce promitem , poate sa devina adevarat . Am dat zaruri peste zaruri , cu gandul sa imi fii aproape ...dar cred ca nu tot ce visam se si indeplineste . Iubesc un suflet gol , poate necredincios si ipocrit , dar pot eu oare sa schimb un caracter deja format ?! 
     Te accept asa cum esti , desi multi si multe imi spun ..sa o fi lasat de mult balta . Dar nu pot , ca poate as vrea , dar ratiunea nu poate tine piept sufletului ce te doreste atat de mult . Nu ti-ai dorit niciodata sa ti se impartaseasca gandurile , dar eu stiu . Stiu , ceea ce tu nu mi-ai spus nici cand . Realizezi uneori atat de greu cat de mult tin eu la tine , chiar fiind si o copila impiedicata , visatoare ..dar care poate pretui ce are in dreapta sa . Sa-ti spun drept , draga inima , nimeni nu ma cunoaste , cum ma cunosc eu . Multi ma stiu , dar nu ma cunosc in totalitate . Fire dependenta de societate , nepasatoare asupra propriei fiinte , iubitoare de frumos , si poate ..prea cu capul in nori , cu multe vise si putine implinite , dar tot ce conteaza este fiinta ce o iubesti . Pentru ea te schimbi ; pentru ea te trezesti rasarit cu rasarit . Pentru ea ..esti tu ! 
     Am multi prieteni , o familie numeroasa si atat de draga , dar eu tot singura voi fi . Nu ma voi lasa influentata ..fac ce ma taie capul , pentru ca asta sunt eu . Si multi nu inteleg acest lucru . Multi nu ma cunosc cu adevarat , majoritatea cuvintelor sunt doar simple aparente . Iubesc ..cu frica in mine , si cu glasul sugrumat de emotie . Cand te privesc , lumea din jur se dispenseaza ...eu sunt singura care stie de fapt ce simte . Singura care spera si are sperante . 
   Fire romantica , ambitioasa si atat de geloasa pe nimicuri difane , dar nimeni nu ma mai poate schimba . Mi-am format caracterul , fara sa imi dau seama cu adevarat ..dar intr-un final ma voi descurca de una singura ..cum am facut si pana acum , si in continuare te voi iubi ..fie ca vei fi de acord sau nu .